tazman`s blog

In seara aceasta se anunta un super concert cu focuri de artificii si lumini …

Vor canta urmatoarele trupe:

• Iris
• Voltaj
• Holograf
• Zdob si Zdub
• Bere Gratis
• Directia 5

Nu cred ca voi face o pertrecere extraordinara ca in restul anilor trecuti, ci voi face cu familia dupa ma voi duce prin centru cu niste prieteni mai apropiati.

De curand am intalnit prima cadere a GTS Telecom, unul din UPS-urile ce suportau unul din serverele firmei la care lucrez a cazut spre disperarea mea … Si cei mari mai au probleme

Se fac ultimile pregatiri pentru gigantul concert de revelion… Incepand cu seara de 31 pana a doua zi dimineata Piata Constitutiei va rasuna.

28.12.2008

In sfarsit a inceput sa ninga si in Bucuresti

Daca foloseau mai demult acele prezervative sigur micul monstrulet nu mai se nastea

Aseara am dat intamplator pe Otv si am vazut ca era Dan Diaconescu, am observat ca tot cazul Dianei Malos este dezbatut… Am avut ocazia sa o cunosc pe aceasta fata, nu am crezut niciodata ca ea ar putea sa se sinucida. Era o persoana excelent de calma, plina de viata si o persoana care vroia sa faca foarte multe in viitor. Cum oare ai crede ca o astfel de fata ar face un astfel de lucru ? Daca as fi intrebat daca ea s-a sinucis sau a fost omorata voi zice ca dupa parerea mea ea a fost omorata. De ce ? Simplu, desi ea ultima data cand am vazuto era foarte plina de viata era si destul de speriata, am auzit ca a fost amenintata de un tip si chiar se auzea un zvon cum ca prietenul ei Bogdan ar fi foarte gelos si ca lar fi batut pe unul care s-a dat la ea atat de tare incat a intrat in spital… Oare din gelozie a omorato si pe ea sau altcineva a facut acest lucru ? Nu as vrea sa acuz pe nimeni, prezumtia de nevinovatie este cea cate nu imi da acest drept.

Cine a zis ca internetul nu are si el un creier ?

Până de curând, am crezut că nu e decât un joc, poate ceva mai sofisticat decât altele, dar până la urmă numai un joc. Acum câteva zile însă am citit într-o revistă spaniolă un interviu care m-a pus pe gânduri. În primul rând, intervievatul era angajat ca director de dezvoltare al unui centru comercial existent numai în realitatea virtuală, mai exact în Second Life. Totuşi, întreaga discuţie era foarte serioasă, iar previziunile făcute erau surprinzătoare. Clint Leifert, licenţiat în psihologie, director de dezvoltare al Novatierra, cita rezultatele unui studiu Gartner dedicat Second Life, conform căruia nu mai târziu de 2011 aproximativ 80 la sută dintre internauţi vor folosi un metaverse şi tot 80 la sută din marile corporaţii vor fi reprezentate într-un fel sau altul într-un metaverse (univers sintetic tip Second Life). În total, metaversurile existente au peste 150 de milioane de utilizatori dintre care 10 milioane sunt înregistraţi oficial în Second Life. Ceea ce a început prin a fi un simplu joc, o modalitate de divertisment asemeni multor altora, a devenit acum un mijloc excelent de negociere, de vânzare de produse la distanţă, de recrutare, formare şi angajare de personal, un spaţiu deschis publicităţii, relaţiilor publice, marketingului.

Cum spuneam, până de curând, mi se părea puţin probabil să-mi aleg într-o zi un avatar, să-i dau un chip şi un nume şi să-l arunc într-un univers fictiv, acolo unde, cum spune Leifert, „există posibilitatea de interacţiune complet liberă de restricţiile fizice ale lumii reale”, ceea ce se pare că îi atrage pe cei mai mulţi dintre utilizatori. Când afli însă că prezenţa corporativă în lumea virtuală devine aproape obligatorie, că există deja în Second Life reprezentanţe oficiale Toyota, Vodafone şi Adidas (ştiam deja că există galerii de artă, teatre, redacţii de ziare, printre care şi Gândul, dar asta părea un fel de alegere simbolică a unor entităţi novatoare, nu demersuri urmărind un scop comercial), că cercetarea în domenii precum economie, sociologie, psihologie, medicină, meteorologie, robotică se foloseşte din plin de simulările 3 D din Second Life, iar Nasa şi Harvard organizează aici conferinţe, simulări la distanţă şi formare de specialişti, atunci te întrebi dacă nu cumva viaţa începe să se mute în altă parte. Sau măcar să se despartă în două, lăsându-te fie să alegi în care dintre părţi rămâi, fie obligându-te să te dedublezi şi tu.